Lifestyle

Crăciun Fericit!

Crăciun Fericit tuturor! Cu ocazia zilei nașterii Mântuitorului, îmi doresc să vă aducă sănătate și iubire alături de persoanele dragi vouă! Și să ne bucurăm de acest moment binecuvântat.

Ador să simt această atmosferă a Crăciunului pentru că îmi trezește cu dor toate clipele copilăriei. Tare mult îmi este dor de anii 1990 -2000, căci, simțeam cu adevărat spiritul Crăciunului.

Când eram mică, de fiecare dată în dimineața de Crăciun, mă-ndreptam nerăbdătoare spre sufragerie împreună cu sora și cu fratele meu. Și pe jumătate trează, ochii-mi sclipeau de la luminițele de pe bradul împodobit cu globurile din sticlă pictate în fel si chip, și bomboanele atârnate printre crengi, iar cadourile erau sub el, 3 sacoșe mari cu multe dulciuri (am aflat mai târziu că tata le-a primit de la serviciu și nu de la Moș Crăciun cum am crezut). Nu era nici-o jucărie așa cum alți copii primeau, însă pentru noi, nimic nu conta întrucât niciodată nu ne-a lipsit magia Crăciunului. Îmi plăcea că în casa noastră se simțea o bucurie mare și a fost cea mai sinceră perioadă care o să îmi lipsească mult.

Îmi lipsește ieșirea de afară în fața blocului, unde ne jucam pe gheață cu alți mulți copii, cu sania în mijlocul șoselei, și seara când ne întorceam acasă, aveam nasul și obrajii roșii, zăpada în ghete pe care le scuturam. Frumoasă veselie!

Bluza de la H&M

Îmi lipsesc și cei mai gustoși cozonaci făcuți de bunica. Și mirosul lor care se împrăștia în toată casa, proaspeți abia scoși din cuptor. În ziua de azi, ori de câte ori lumea vorbește despre cozonaci, mă-ntorc instant în trecut. Totuși, vremurile acelea au creat cele mai frumoase amintiri care mi-au rămas adânc întipărite în suflet, pentru că este una dintre cele mai intense trăiri de atunci care nu se compară cu prezentul.

Apropo, mai știți și voi, poate ați văzut acum, Jocul Caprei sau Jocul Ursului care ține de la Crăciun până la Anul Nou. Așadar, tocmai am văzut zilele trecute, într-o dimineață, în timp ce mergeam spre serviciu, un grup costumat tradițional și care cântau colinde. Încă mă mai mir că tradiția continuă și acum, însă cu tristețe, am observat că nimeni nu a ieșit la geam. Pe vremea când eram mică, nu se întampla acest lucru. Majoritatea oamenilor ieșeau la geam printre care și noi eram la balcon. Mie îmi plăcea cum bătea capra și felul cum dansa dupa ritmul sunetelor făcute de ceilalți cu instrumentele. Erau niște oameni cu bun-simț, care ne-au mulțumit politicos abia după ce mama mea aruncase bani prinși în cârligul de rufe, ca să nu zboare într-o parte sau alta :)). A fost tare distractiv.

Totodată, distracția din perioada sărbătorilor mi se părea de nesfârșit.
Petreceam cu familia la țară, la bunici, cu purcelușul tăiat pe care îl călăream, și cel mai important, eram cu părinții, frații, toate rudele la un loc.

Ghete IneXtenso de la Auchan / Dress de la Lidl Romania / Bluza de la H&M

Citind aceste rânduri și în același timp, amintirile mă-ncearcă nostalgia și dorul copilăriei, căci a însemnat enorm pentru mine.

Așa cum spuneam, nu mai este la fel, dar nu vreau să spun ceva trist în această perioadă minunată de sărbători, însă mi-am dorit să vă povestesc ce minunat a fost cândva, fără telefoane, fără tehnologie sau fără alte jucării scumpe…

Așadar, cine își mai amintește de acele vremuri pline de veselie, de lucrurile simple și frumoase?