Lifestyle

Am revenit pe blog.

Hei, dragilor! Am revenit pe blog și știu că am lipsit multă vreme, dar am încercat în nenumărate rânduri să scriu și nu-mi găseam inspirație, simțindu-mă efectiv blocată. A fost o perioadă în care am fost prinsă de multe lucruri care se adunau în jurul meu încât mintea mea era invadată de gânduri și nu-mi mai găseam cuvintele potrivite ca să exprim exact ceea ce simt. A fost un haos în capul meu.

Totul a inceput la sfârșitul lunii martie când mi-am dat demisia după 8 ani de activitate la Ghidul Miresei. Și chiar dacă a fost cea mai frumoasă oportunitate pe care am primit-o atunci când visam la un astfel de job, am decis totuși să plec pentru că am vrut să schimb ceva, să văd cum este în altă parte și mi-am dorit să fac altceva, să am alți colegi cu care să mă simt bine în fiecare zi.

Evident, că am plâns, dar n-am plâns pentru că am plecat de acolo, am plâns pentru că așa am simțit. Și totodată, după ce am plâns, m-am eliberat de greutatea care mă sufoca.

După ce m-am liniștit, am profitat de răgaz ca să mă odihnesc – fizic, spiritual, mental – și între timp să-mi găsesc urgent un loc de muncă în orice domeniu, motivul principal fiind ratele la bancă, creditul pentru a-mi cumpăra un apartament.

Până una-alta, înainte să îmi dau demisia, aplicasem pe un site de joburi. După 3 săptămâni de la demisie, am primit un mail de la o firmă de recrutare Von Consulting, că sunt chemată la interviu și tare m-am bucurat. Acesta era prima din listă la care mi-am dorit să merg. Chestia este că m-a atras anunțul faptul că caută persoane cu dizabilitate, iar eu sunt surdă (fără aparatul auditiv) și sincer, acest lucru face să îmi fie mai ușor din cauza situației mele.

Pregatită de interviu fără să mă gândesc la ce voi spune acolo. Dimpotrivă, mi-am dorit ca interviul să vină de la sine, să fie ceva natural și să fiu eu, iar dacă patronul nu o sa îi placă de mine, asta e. Așadar, am trecut cu succes interviul și am plecat acasă, zâmbind. Ei bine, după două zile, m-au angajat.

Din prima săptămână când am început să lucrez, a fost un pic cam ciudat fiindcă mă obișnuisem să lucrez atâția ani la grafică. Recunosc că la un moment dat mi se făcuse dor de fostul loc de muncă, îmi era ca un fel de a doua casă. Totodată, mi-am zis să nu mă uit înapoi așa cum m-am hotărât din ziua în care am ieșit pe acea ușă și să merg înainte.

După zile și săptămâni lucrând, am realizat cât de liniștit este locul. Și parcă undeva în interiorul meu se umple extrem de ușor cu energie și căldură. Am parte de o atmosferă relaxantă și de colegi faini, de un lider bun care transmite simplitate, atitudine plăcută și deschisă. Și nu în ultimul rând, am ajuns să fiu apreciată în ceea ce privește activitatea mea la acest job. Dar totuși, între timp, simt că profesia de researcher nu mă reprezintă și nu mă satisface. Însă, puterea minții mele mă încuraja să am răbdare, de care uneori nu prea am parte, și să-mi acord un timp că poate mai târziu o să îmi placă.

Timpul trece și într-un anumit moment, stând pe birou, privesc în gol la pereți. Am picat pe gânduri care mi se amestecau în cap și deodată am avut o stare intensă. Din acea clipă, mi-am dat seama că este momentul să lucrez asupra visurilor mele. Mi-am dorit dintotdeauna să am ceva al meu, să lucrez pentru mine, să am libertatea de a-mi face singură programul și să fiu prezentă oriunde pentru familie. Mi-ar plăcea să nu simt că muncesc și să fac totul din plăcere, astfel încât numărul de ore să nu mai conteze. Așa că, din luna iunie, mi-am înființat o firmă mică de tricouri personalizate care acum este la început de drum și se numește Wear It. Prin urmare, nu este chiar așa de ușor să începi, însă cineva mi-a spus că o astfel de inițiativă cere timp și investiții. Desigur că știam înainte de aceste responsabilități, dar mi le asum și voi lupta cu ele până la capăt. În plus, câteodată mai am parte și de sfaturile surorii mele. Cu toate acestea, mă bucur că am avut curajul să fac acest pas și am încredere că totul va ieși așa cum mi-am dorit, mai devreme sau mai târziu.

Și, fiind, o fire ambițioasă, nu m-am oprit în a mai face și altceva și v-am mai spus asta în ultimul articol. Așadar, vreau să spun că de când mă știu, iubesc la nebunie machiajul. Practic, am învățat multe prin toate tehnicile posibile (YouTube tutoriale, informații pe google, am făcut cursul de self-makeup), dar parcă nu erau suficiente pentru mine. Adică voiam să învăț mai mult încât să înțeleg etapele corecte în machiaj, să primesc de la trainer răspunsuri la întrebările mele și mai mult, îmi doream o diplomă de makeup. Și de asemenea, să devin makeup artist în adevăratul sens al cuvântului.

Iată că odată ce am intrat în ultima lună a verii, m-am înscris la cursul de makeup Diana Ionescu Makeup Studio. Îmi amintesc că în prima zi la curs mi-a fost teamă că nu mă voi descurca având în vedere că nu aud foarte bine și nu știam la ce să mă aștept. Odată cu trecerea zilelor, m-am acomodat destul de repede. În două săptămâni am reușit să cunosc persoane minunate, am învățat și m-am străduit să înțeleg realizarea machiajului în pașii corecți. Au fost cele mai frumoase ore petrecute.

Într-un final, la evaluare, când am primit prima mea diplomă de makeup pentru modulul de începători, am fost în culmea fericirii. Pe lângă asta, am învățat o meserie frumoasă de la cel mai bun trainer Mihaela Tomescu Niță, am avut parte de un ajutor de la asistenta Gabriela Elena. Și vreau să spun că a fost o plăcere și o provocare pentru mine să învăț ceva frumos de la ele.

După ce am terminat acel curs de makeup, m-am întors la muncă. M-am dedicat profesiei străduindu-mă să lucrez, dar nu-mi mai făcea plăcere ceea ce făceam. Orice aș fi facut, căutam ceva în care să nu mă las bătută, ceva pentru care să nu renunț. Dar, am obosit. Așa că am decis să îmi dau demisia la Von Consulting. Mi-a părut rău. Și chiar dacă eram hotărâtă, nu voiam să plec pentru că m-am atașat de colegi, de acel loc, dar din păcate, meseria nu era pentru mine și aveam nevoie să mă focalizez asupra a ceea ce îmi place să fac.

Am continuat să lucrez o lună de zile până mi-am găsit alt loc de muncă, la BGS (și acolo căuta tot persoane cu dizabilitate). Meseria de facturare pe care mi-au ales-o cei de la interviu și pe care am acceptat-o, mi-au spus în acel moment, că dacă între timp, nu îmi place acest rol, să-i anunț și o să mi-l schimbe, așa că pentru mine a fost perfect.

Începând din luna octombrie, lucrez la BGS, la facturare. Clădirea are 8 etaje de birouri, cu multe ferestre și pătrunde mai multă lumină de la soare în interior care de altfel este atât de plăcut, mai ales dimineața. Lucrez într-un birou cu 7 colege, dar mai sunt și alții în încăpere. Partea interesantă este că am muuulți colegi pe care îi văd în fiecare zi așa cum nu am mai văzut până acum.
În altă ordine de idei, acum pot spune că îmi place ceea ce fac, încă învăț și deja primesc cuvinte de laudă despre activitatea mea. Nu știu dacă această profesie mă reprezintă în totalitate, dar sunt în proces de descoperire și sper că va fi bine.

Atâta timp cât ceea ce fac eu, Îi mulțumesc mereu Lui Dumnezeu că mi-a fost alături în cele mai grele momente, chiar și când plângeam, și că totdeauna mi-a ascultat rugăciunile care s-au întâmplat exact când I-am cerut.

Hai că am scris destul de lung, dar cum se apropie sfârșitul de an, am zis să vă împărtășesc motivul pentru care am lipsit o perioadă pe blogul meu anul acesta.

Pupicei!

OUTFIT: Geaca și blugii sunt de la H&M / Bluza Esmara Lingerie de la Lidl Romania / Adidasi IneXtenso de la Auchan