Cățelușa mea a fost un membru de familie… Cum să nu mă doară că am pierdut-o?!

Pe cățelușa mea o chema Katty. Când pierzi un animal de companie, durerea este la fel de mare ca după moartea oricărui membru.

Pe Katty am considerat-o cu adevărat, familia noastră. Nu știu din ce rasă era, dar era de talie mică și am cunoscut-o când avea o lună. Eram la o prietenă a unui amic de-al meu și avea câțiva căței mici, frumoși și jucăuși.

Am vrut să adopt pe unul dintre ei. Nu mai știu exact ce culoare aveau aceștia, însă știu sigur că am preferat să o aleg pe Katty care era complet neagră cu o pată albă pe pieptul ei, având și o coadă mică într-o formă ciudată, și cu ochii căprui pătrunzători. Era frumoasă.

Așa că nu m-am mai putut despărți de ea. Aveam 15 ani și, timp de 15 ani, am crescut împreună cu ea. Cu toții.





Katty era atât de neastâmpărată, atât de energică, gata să sară atunci când se bucură, văzând că am ajuns acasă. Căuta afecțiunea fiecăruia dintre noi, întorcând-o înzecit.

Mi-a arătat cum e să fie prietena noastră și să știu că, orice s-ar întâmpla, nu sunt singură. O aveam pe ea.

La 15 ani, Katty a făcut o formă de cancer care creștea lent. Târziu mi-am dat seama că nu arată deloc bine. Din nefericire, nu avea nicio șansă să fie operată chirurgical.

M-a durut, am plâns în tăcere. Iar în fiecare dimineață când mă duceam la mama mea acasă, o mângâiam pe cap, ca să-i arăt că o iubesc și să-i alin puțin durerea.

Mai mult decât atât, se pare că nu a mai rezistat și a murit ieri, înspre seară. Această veste am aflat-o de la mama mea prin SMS, chiar în timp ce eram în metrou, în drum spre casă. Prin urmare, nu am putut să ajung la ea. Cu ajutorul fratelui meu, au îngropat-o într-un loc cunoscut, măcar să o știm mai aproape. Am plâns tot drumul până acasă, și înainte de culcare până am adormit.

Azi dimineață, când am ajuns la mama mea acasă, pentru prima oară, mă uitam cu ochii goi la locul unde stătea Katty, bolnavă, și durerea mi-a străpuns din nou. Un gol imens pe dinăuntru. Îmi este greu să accept că ea nu mai este. Și familia mea e afectată.

Avem poze cu ea și multe amintiri. Dar tristețea este aceeași și doliul la fel de puternic ca pentru orice alt membru al familiei. Pentru că un animal de companie asta este, iar rolul și locul ei în viața noastră nu îl poate ocupa nimeni.

O să-mi fie tare dor de ea…

Reclame

Un gând despre „Cățelușa mea a fost un membru de familie… Cum să nu mă doară că am pierdut-o?!

  1. Jeny și Cristy
    Chiar îmi pare Rău de
    Katty Dumnezeu s-o ierte
    ce ma mai jucam cu ea ieșeam prin parc cu ea cu Cristi
    Cristi dacă vezi mesajul asta Fratele meu îmi pare rău de Katty Avem Amintiri frumoase cu ea Dumnezeu s-o ierte

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.