Ținuta de banchet

În perioada anului 2002, eram în apropierea examenului de capacitate care pe atunci se susținea la finalul clasei a 8-a. Înainte de examen, noi ne pregăteam de evenimentul special pentru absolvirea celor 8 ani de studiu din școala generală după care urma să ne îndreptăm spre liceu. Festivitatea de absolvire era momentul mult așteptat pentru noi, absolvenții, mai ales că număram nerăbdători zilele până la ziua aceea. Țin minte că era o zi de vară, mai exact în luna iunie. Ne adunam cu toți în curtea școlii pentru a lua parte la discursul de rămas bun din partea profesorilor, dar și să înmânăm la rândul nostru, cheia succesului către elevii din clasa a 7-a care în toamnă vor trece clasa a 8-a.
După încheierea festivității, a urmat și petrecerea în sala de sport. Probabil că în acel moment ar fi trebuit să mă bucur, dar n-am fost în stare. Am să vă povestesc!

Știm cu toții că pentru ziua de absolvire, absolvenții se concentrează pe căutarea unei ținute. Așadar, principala mea preocupare a fost, de unde pot face rost de o rochie, având în vedere că părinții mei nu își puteau permite să îmi cumpere una nouă. Îmi făceam griji. De asemenea, mama îmi promisese că o să rezolve, așa că, m-am liniștit. După fiecare zi ce trecea, în sfârșit, a adus acasă rochia împrumutată de la cineva. Din momentul în care m-am uitat la ea, am simțit că nu era pe gustul meu. Rochia era neagră, care îmi ajungea până la genunchi. Nu era nici urâtă, dar nici frumoasă, se potrivea oricărei persoane mai în vârstă, nu pentru o elevă de 14 ani. Evident, nu am vrut să-i zic mamei despre acest lucru (o să afle citind acest articol), mai ales, că și-a dorit să-mi facă această bucurie și știam că s-a străduit mult să facă rost de ea. Dimpotrivă, nu aveam nici timp să mai căutăm în altă parte. Așa că, m-am resemnat. Mai rămâneau doar sandelele negre cu talpa groasă pe care le aveam deja acasă. Mi le cumpărasem cu ceva timp în urmă. Pentru că îmi plăceau mult, mai ales, că pe vremea aceea, purtau şi fetele din trupa mea preferată André, care încă erau în top. Însă, marea problemă a fost că nu se potriveau absolut deloc cu rochia. Mai rău, nu puteam merge frumos cu sandalele deoarece moțăiam ca pinguinul. Ce rușine!

Cum nu prea am avut de ales, m-am îmbrăcat cu rochia și cu sandalele. Mă rugam să nu simt vreo apăsare în suflet în ziua festivității din cauza ținutei pe care o purtam. Toții erau gata, și ce-i drept, majoritatea fetelor s-au îmbrăcat mai modern decât mine. Cu inima strânsă, mi s-a pus un nod în gât încât mi-a lăsat gust amar toată ziua. Și mai mult, îmi amintesc și acum acele cuvinte dureroase pe care mi le-au spus câteva persoane legate de ținuta mea. Au fost ceva de genul: „Rochia este drăguță, doar că sandalele nu prea.” / ” […] este mai frumoasă decat ea („ea” eram eu).” Nu mai știu dacă am plâns sau doar am fost supărată, pentru că s-au întâmplat multe. Totuși, pe parcursul anilor ce treceau, chiar dacă nu am putut să uit definitiv ziua aceea, am învățat să depășesc limitele indiferent de situație și mai ales, construirea treptată a încrederii în sine pe măsură ce m-a motivat să fiu un om puternic și onest.

BANCHETUL DIN CLASA A 12-A / 2006
Festivitatea de absolvire a fost cea mai memorabilă zi pe are o aveam din toți anii de liceu. Ca de obicei, rolul important a fost ținuta. Și mi-am dorit să nu mai trec din nou prin experiența de la absolvirea clasei a 8-a. Aşa că, am pornit spre complexul Obor (mă mir şi acum că nu am uitat locul) şi am căutat nu mai ştiu de câte ori am ocolit standurile, pentru că erau multe ţinute frumoase. Trebuia să găsesc ceva cu care să mă încadrez în bugetul pe care îl aveam, dar să fie şi pe gustul meu. La urma urmei, am avut multă răbdare până am decis la cele două piese vestimentare pe care le-am combinat. O fustă din jeans și o bluză frumoasă de culoarea albă. Iar încălțămintea am ales-o tot albă, care avea și un arc ce urca în jurul piciorului. Așa cum propusesem, vroiam o vestimentație simplă, dar și creativă. Ei bine, am fost foarte încântată că am reușit și abia așteptam să o port la petrecere.

Știaţi că atunci când ne dorim ceva atât de tare, dorința se îndeplinește cu adevărat? Prin câte am trecut până acum, chiar așa este.

Sincer, acum că am revăzut pozele de la banchet de liceu, mă apucă dorul de acei 4 ani care i-am trăit. Și mă gândesc câte amintiri frumoase au rămas, cu bune, dar și cu rele, ce s-au întâmplat în perioada liceului. Înclusiv și banchetul care a fost cel mai intens moment al vieții mele. Toată seara ne-am distrat și a fost un moment plin de bucurie, dar și de emoție.

La voi cum a fost? Dar și cei care acum urmează pregătirea banchetului, v-ați pregătit din timp? Poate, îmi povestiţi după aceea, într-un comentariu, cum v-aţi petrecut și de asemenea, dacă ați purtat o ținută așa cum v-ați dorit… sau nu.

banchet-7-iunie-2006-084
Banchet de liceu
Festivitate de absolvire a școlii generale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.