Cum mă înțeleg cu persoane care aud deși eu sunt surdă

Știu ce frumos este să ai prietenii mereu lângă tine cu care să râzi, fără să judecăm, fără să bârfim despre lucruri rele. Pentru că nu îmi face bine, mă deranjează bârfa. Și în plus, îmi plac oamenii care au suflet frumos cu care mi-ar plăcea să-i pot împărtăși deschis întâmplările mele mai interesante fără să mă bârfească mai departe.

De aceea, am preferat să am mai puțini prieteni, iar ei sunt surzi, fiind și eu surdă, prieteni pe care îi știu de când eram în liceu și cu care am ieșit deseori. Și mărturisesc că nu mai e ce a fost înainte. Poate din cauza serviciului sau nu vor să mă deranjeze. Habar n-am din ce motiv.

Pe unii i-am exclus din viața mea pentru că îmi dau seama că nu sunt ce par a fi și detest impostorii și necinstiții. Cu siguranță, nici ei nu mă plac pentru felul meu de a fi, dar e decizia lor. Sunt genul care simte ce fel de persoană este celălalt. Și dacă simt că mă trădează, mă îndepărtez de aceste persoane încet-încet. Aleg să nu-mi fac probleme, pentru că nu îmi place cearta mare și nici scandalul, așa că rar îi iert prea ușor, dar un lucru pe care nu îl pot uita niciodată este trădarea.
Din fericire, a mai rămas o prietenă adevărată care mi-a fost mereu alături la bine și la greu, în orice situație. Am ajuns prietene de suflet, de încredere chiar dacă știe că am o fire rece, dar calmă, sensibilă și nu prea emotivă, acceptă felul meu de a fi 🙂

Dar înainte de toate, vreau să spun că în lumea surzilor, eu mă simt mai bine decât în lumea auzitorilor. Pentru că de ceva timp am o relație cu o persoană care aude și eu sunt surdă, petrec timp și printre persoane ca el, și atunci am înțeles că niciodată comunicarea dintre un surd și un auzitor nu poate fi la fel precum comunicarea dintre surzi. Nu am nicio rea-voință față de ei, fiindcă știu perfect că nimeni nu este vinovat. Problema este că nu este ușor, fiind eu surdă, trebuie să stau lângă persoane auzitoare fără să înțeleg întreaga conversație dintre ele. Nici măcar nu îndrăznesc să întreb despre ce e vorba pentru că m-aș simți inferioară, dar și jenantă să întrerup conversația și până la urmă situația devine cam ciudată. Mă mai descurc și singură, numai dacă cunosc dinainte povestea. Uneori, întreb despre ce au discutat, dar mai greu este că trebuie să fiu din ce în ce mai atentă să citesc de pe buze și câteodată se întâmplă să nu îndrăznesc să-mi repete de 3 ori dacă tot nu am ințeles. De aceea, prefer să nu întrerup. Există si situații mai grele. De exemplu, atunci când sunt extrem de obosită, nu mai am răbdarea și starea necesară să citesc de pe buze, îmi obosesc ochii și acest lucru este destul de enervant. Mai ales, când sunt într-o vizită pentru mai multe ore sau pentru o zi întreagă. Și deși sunt în zodia gemeni, mă plictisesc foarte repede. Așa că, îmi caut o preocupare, cum ar fi să mă uit la televizor, pe telefon sau să scriu un articol, până când va putea Marian să îmi povestească, uneori mai uită, dar asta e. Dacă ar fi să stau pentru 2-3 ore sau la un eveniment, ar fi perfect.

Am mai întâlnit și persoane amabile care s-au oferit să-mi „traducă” despre ce au vorbit, dar foarte puțini fac acest lucru. Evident că nu poate să îmi povestească exact toată discuția, dar pentru mine nu este o problemă. Numai că atunci când sunt singura surdă prin preajma auzitorilor care vorbesc și brusc cineva realizează că trebuie să îmi spună și mie, nu îmi place că alții trebuie să aștepte și apoi să continue discuția.
De aceea, cum spuneam mai sus, este mai ușor când sunt cu surzi indiferent pentru cât timp și îmi face plăcere să-mi petrec toată ziua cu ei, chiar și obosită. Mi-ar plăcea să simt aceeași plăcere și cu cei care aud însă situația e diferită. Știam și dinainte să fiu cu Marian că așa se va întâmpla, dar am crezut că voi depăși astfel de situații, însă sincer nu am crezut ca e așa de greu mai ales că eu am crescut într-o familie normală în care mă simțeam în largul meu.

Una peste alta, știu că eu sunt o norocoasă că am întâlnit anumite persoane extraordinare care țin foarte mult la mine pentru cine sunt, nu pentru ceea ce sunt, și mai ales, m-au ajutat din suflet, dar de multe ori, cred că nu își dau seama cum se simte o persoană surdă în prezența lor care are nevoie să știe chiar TOT ce se întâmplă în acel moment respectiv.

Pe de altă parte, cu iubitul meu, deși între noi nu a fost greu nici la început, a învățat multe de la mine zi de zi, despre surzi lucruri cu care nu era obișnuit. Încă mai învățăm împreună și rar se întâmplă să nu înțelegem ce spunem; mai degrabă, mă supăr că nu îmi povestește imediat despre ce spun alții când suntem cu ei. Dar cu timpul, am acceptat acest lucru și deși îmi este greu, trebuie să mă abțin să îi reproșez, pentru că îmi place mult să socializez, să aflu mai multe lucruri interesante.

În cele din urmă, alături de surzi mă simt eu cu adevărat bine deoarece am copilărit cu surzi și fac parte din lumea surzilor. Iar în lumea auzitorilor mă descurc cum pot pentru că vreau să fiu prietenoasă cu ei. Uneori reușesc să îi înțeleg, uneori nu, deși am obosit să lupt să fiu atentă la ei. Tare mi-ar plăcea ca totul să fie altfel, să comunicăm mai ușor fără să fie nevoie să mi se traducă și să ne înțelegem fără probleme. Dacă aș putea să am o baghetă magică, aș schimba aceste lucruri.

Stiu că visez mult… dar eu iubesc oamenii frumoși, oamenii care încearcă să mă înțeleagă și care nu mă judecă, iubesc oamenii simpli și calzi care știu să creeze momente vesele.

2 gânduri despre „Cum mă înțeleg cu persoane care aud deși eu sunt surdă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s