Sunt surdă, dar îmi place să citesc și să scriu

Când eram mică, adoram să citesc povești cu niște fraze mai ușoare, pe înțelesul meu (din lipsa vocabularului meu sărac pe atunci, pentru că eu nu aud de la vârsta de un an și jumătate).

Întotdeauna mi-a plăcut să citesc articole din reviste sau anumite povești care m-au înteresat. Nu toate sunt pe placul meu, pentru ca unele sunt puțin mai greu de înțeles pentru mine. Dar dacă recitesc, încet-încet îmi dau seama ce scrie. Trebuie doar să mă concentrez.

Totuși, cititul rămâne una dintre cele mai plăcute activități ale mele. Primele povești pe care le-am citit cu adevărat au fost din cărțile surorii mele mai mici. Le primise de la scoală când era în clasele primare. Între noi e o diferență de 2 ani. La fiecare tema dată, ea trebuia să învețe o poezie. Și de fiecare dată, când o vedeam recitând așa frumos acele poezii care îmi plăceau mult, îmi doream să le recit și eu. Printre ele au fost “Greierul și furnica”, “Balada unui greier mic”, “Ce te legeni”, “Somnoroasele păsărele”, “Iarna pe uliță” și altele, pe care de multe ori le ”cântam” singură în momentele mele de liniște (uneori visam să fiu cântăreața :)) ). Tocmai m-am emoționat teribil rememorând aceste versuri într-o anumită măsură uitate. Am crescut cu aceste poezii, și de aceea îmi este foarte dor de acele timpuri.

Cum spuneam mai sus, eu nu aud. Și din acest motiv, am fost elevă într-o școală generală specială pentru surzi. Acolo am învățat puțină gramatică fapt ce m-a ajutat în exprimarea de zi cu zi (de exemplu – ce înseamnă conjugarea verbului la toate modurile și timpurile).

Acum că îmi aduc aminte, undeva între clasele a V-a și a VI-a, am avut o carte care cuprindea balade, nuvele și altele pe care nu prea reușeam să le înțeleg. Dar îmi doream foarte mult să fac progrese.
O perioadă foarte lungă, m-am străduit să aflu caracteristicile lor, într-un fel de dicționar simplu – sinonime și anonime găsite pe internet, (totul e să cauți) și așa am înțeles mai ușor. Și cum știe toată lumea, niciodată nu e prea târziu să învățăm… 🙂

La liceu, am avut o dirigintă de limba română, extraordinară și foarte înțelegătoare cu elevii surzi. Uneori ne dădea să scriem un rezumat cu povești din întâmplări scrise de autori români. La evaluarea scrisă, scriam în felul meu relaxată, dar greșit din punct de vedere gramatical (vedeam corecturile cu pixul roșu) și totuși luam un 10. După cum știa și dânsa, eu învățam și gândeam (dar surzii au o gândire mai puțin abstractă) și nu-i se părea corect să îmi dea o notă mică doar pentru că nu am scris corect gramatical, îmi aprecia gândirea și creativitatea și nu toți copiii surzi sunt creativi în compuneri. Văzuse în mine ambiția de a scrie și cu siguranță, a simțit că îmi place literatura încât mi-a dat încredere că pot și mai mult. Și sunt foarte multe lucruri pe care aș vrea să le mai învăț. De asemenea, de-a lungul anilor, când aveam timp liber, am citit mai multe cărți romantice și fanteziste, pe care le am acasă, aranjate cu mult drag.

Uneori mă întreb: dacă nu ar fi fost bunica mea care m-a învățat să vorbesc sau dacă eram singurul copil (surd) la părinți, oare mi-ar fi plăcut aceste lucruri? Dacă parinții nu s-ar fi ocupat de mine și nu aș fi stiut să citesc sau să scriu așa cum o fac acum?
De multe ori mă gândesc că Dumnezeu nu m-a lăsat singură și am senzația că surditatea mea are un scop. Acesta a fost și este drumul vieții mele. Așa simt…

4 gânduri despre „Sunt surdă, dar îmi place să citesc și să scriu

  1. Nu am lasat niciodată surditatea sa ma opreasca sa merg mai departe. In sufletul meu, stiam ca voi reuși tot ce imi doresc chiar daca imi va fi greu, dar cel mai important este ca am avut incredere in mine.

    Apreciază

  2. Chiar ma intreb unoeri ce as fi facut daca as fi ramas surda la amandoua urechi ( eu am surditate brusc instalata unilateral)..iar raspunsul a venit azi cand am dat de blogul tau ..mergeai mai departe ….

    Apreciază

  3. Apreciez foarte mult faptul ca te-ai autodepasit! Eu nu sunt surda, dar am crescut intr-o lume asemanatoare, parintii si sora mea fiind surdo-muti.
    Sa citesti si sa scrii intotdeauna ceea ce simti pentru ca o faci foarte bine!

    Apreciază

  4. Încă sunt două lumi diferite…depinde de bunăvoinţa,înţelegerea şi acceptarea ambelor medii,nu atît de diferite precum pare,avînd aceleaşi plăceri ale vieţii…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.